POSTUL SF. MARII. Ortodocșii intră vineri în postul Adormirii Maicii Domnului

„Este un post care îi pregătește pe creștini pentru cele două mari praznice din luna august: Schimbarea la Față si Adormirea Maicii Domnului. Postul Adormirii Maicii Domnului este rânduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuțile alese ale Sfintei Fecioare și de postul cu care ea însăși, după tradiție, s-a pregătit pentru trecerea la cele veșnice”, a explicat, pentru MEDIAFAX, părintele Constantin Stoica, consilier patriarhal.

Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată din an (al Paștelui, al Sfinților Petru și Pavel, al Sfintei Marii și al Crăciunului). Originea lui trebuie căutată, probabil, prin secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului a început a cunoaște o dezvoltare mai mare și când sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanță. La început însă, nici timpul din an, nici durata și nici felul postirii nu erau la fel peste tot. Unii, în părțile Antiohiei, posteau o singură zi (6 august), alții mai multe zile (patru la Constantinopol, opt la Ierusalim). În Răsărit, posteau în luna august și de aceea postul era numit și Postul lui August, alții în septembrie (apusenii, ca și în prezent), iar alții nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit. Data și durata postului au fost uniformizate în toată ortodoxia abia în secolul al XII-lea, la Sinodul local din Constantinopol, ținut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august și să dureze 14 sau 15 zile, până la Sărbătoarea Adormirii (15 august), așa cum, de altfel, se practica mai înainte prin unele părți.

Se lasă sec în seara zilei de 31 iulie, iar când această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte, de asemenea, postul se prelungește și în ziua sărbătorii înseși, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, pește și vin.

Postul Sântămăriei este mai ușor decât al Paștelui, dar mai aspru decât al Crăciunului și al Sfinților Apostoli.

„Tipicul cel mare” și învățătura pentru posturi din „Ceaslovul mare” prescriu ajunare lunea, miercurea și vinerea, până la ceasul al IX-lea (nouă ore de la răsăritul soarelui, în jur de ora 15.00), când se consumă mâncare uscată. Marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se dezleagă la untdelemn și vin. La 6 august, când este cinstită sărbătoarea Schimbării la Față, în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, pește și vin. În timpul acestui post se citesc în bisericile mănăstirești, zilnic, alternativ, cele două Paraclise ale Maicii Domnului. De fapt, este bine ca fiecare credincios să citescă zilnic în acest post „Paraclisul Maicii Domnului”.

Creștinii ortodocși au patru posturi mari într-un an. Postul Paștilor este cel mai lung și cel mai aspru post (3 martie – 20 aprilie în 2014). Durata postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, sau al Sânpetrului, depinde de data prăznuirii Sfintelor Paști (anul acesta 16 – 29 iunie). Acest post începe întotdeauna în lunea după Duminica Tuturor Sfinților, prima după Rusalii. Se poate întâmpla, însă, ca prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt să cadă după data de 29 iunie. În această situație s-a rânduit ca postul să se țină în cele trei zile de dinaintea sărbătorii Sfinților Apostoli.

Celelalte două posturi de durată din anul bisericesc, cu dată neschimbătoare, sunt Postul Adormirii Maicii Domnului, și Postul Crăciunului sau al Nașterii Domnului, între 14 noiembrie și 24 decembrie.